Satul Bidiliţa face parte din comuna Vânători şi este aşezat la nord-est de oraşul Paşcani, la o depărtare de 10 km.
Contopit cu satul Bidiliţa se află satul Criveşti, ca sate vecine sunt satele Poeniţa la 4 km, Vânători la 4 km şi Todireşti la 3 km.
Într-un uric de la Mănăstirea Probota, cercetat de învăţătorul Octav Gresanu din satul Gura-Bidiliţei, se spune: "Din nevoia Măriei Sale Domnului Ştefan al Moldovei, dau hatmanilor Costache şi Gheorghe Bidiliţa, din locul domnilor din Scheia, moşia ce are hotar apa Siretului până sub dealul Blăgeştilor, pe marginea Bahluiului dinspre Cotnari, pe lângă Zbereni...până la trei petre deasupra Strahotinului şi până la Mănăstirea Probota Gura Pârâului ot Bidiliţa, ot Hartoapele ot Heci". Uricul datează din anul 1497. Din acest document reiese vechimea satului Bidiliţa, precum şi părerea că denumirea s-ar fi luat de la familia din care făceau parte hatmanii Costache şi Gheorghe Bidiliţa. Deci la origine a fost un sat răzăşesc, însă cu timpul, locuitorii au ajuns clăcaşi pe moşia familiei Borş, care îşi avea conacul în acest sat, după care este pomenită familia Gheorghiade, poreclită Cocrita şi în sfârşit familia de boieri Palarie, care îşi avea conacul în faţa actualei biserici, din care se mai păstrează astăzi un beci.
Satul Criveşti, este sat nou, în urma impropietăririi din 1892.
Biserica se află pe un loc mai înalt în satul Bidiliţa.
Din numele săpat pe sf. steluţă "Ioan Borş", din inscripţia de pe clopot "Clopotul este făcut pe seama bisericii Bidiliţa cu cheltuiala domniei sale cuconului Ioan şi a doamnei sale Katrinei în anul 1845", cât şi din tradiţia locală, reiese că biserica este construită pe la anul 1841, având drept ctitor familia Ioan Borş, a cărui mormânt se află lângă biserica pe a cărui piatră funerară este scris: "Sub această piatră se odihneşte robul lui Dumnezeu banu Ion Borş, ce s-a săvârşit din viaţă la anul 1858 în vârstă de 49 ani".
Biserica este construită din temelie de piatră, cu pereţii şi bolţile din cărămidă şi acoperită cu tablă. Planul arhitectural este în formă de cruce, şi aparţine stilului decadent moldovenesc, cu un turn la intrare, în care partea superioară se află clopotele. Biserica mai are la intrare un mic pridvor construit din lemn. Partea superioară a turlei, se sprijină pe peretele dinspre apus, pe cei laterali, unde se află două abside-camere, de unde pleacă scara şi pe o arcadă mare. Naosul are absidele laterale şi o boltă care se sprijină pe pereţii laterali şi pe arcadele ce despart naosul de pronaos şi de altar. Bolta este o calotă.
Altarul este în formă de semicerc, având lateral două nişe, folosite pentru proscomidie şi veşmintar. În pereţi se mai află două nişe mai mici, folosite ca dulapuri. Bolta este construită din scândură vopsită. Biserica nu are pictură murală.
Catapeteazma este construită din lemn, ornamentată cu sculpturi în motive vegetale, predominând struguri şi frunze de vie. Icoanele sunt pictate pe pânză în ulei, fără vreo valoare artistică.
În biserică se mai află icoane praznicare donate de familia Gheorghiade şi pictate de pictorii Ion Tolea şi Ioan Pintilie.
Biserica a fost renovată de mai multe ori, fără să i se schimbe aspectul arhitectural original. În anul 1964 i s-a înlocuit dranita la acoperiş cu tablă zincată.
Biserica nu posedă obiecte cu valoare artistică şi documentară-istorică.
